În ce Dumnezeu credem? "Πιστεύομεν εἰς ἕνα Θεὸν Πατέρα παντοκράτορα..." = "Credem în Unul Dumnezeu, Tatăl Atotputernic..." În traducerea românească a Crezului Niceo-Constantinopolitan zicem "Atotţiitorul", dar Παντοκράτωρ înseamnă "Atotputernic".

Din Sfânta Scriptură în Crez, la Sfinţii Părinţi, în "Mărturisirea ortodoxă" (= Catehismul nostru de bază, scris de Petru Movilă, Mitropolitul Kievului, sancţionat la Sinodul de la Iaşi 1642 şi Constantinopol 1643, augmentat în "Învăţătura de credinţă ortodoxă", cu binecuvântarea PF Iustinian în 1952), şi în manualele de dogmatică (cf. Pr. D. Stăniloae), primul atrubut divin este ATOTPUTERNICIA lui Dumnezeu.

Vedem, în zilele noastre, cum omul devine puternic. Nu atotputernic, şi niciodată nu va fi, dar din ce în ce mai puternic, din ce în ce mai repede.

Cu toate acestea, NU credem cu adevărat în atotputernicia lui Dumnezeu. Credinţa noastră este slabă. Dacă ar fi cât un grăunte de muştar...

Lumea e gata să creadă în extratereştri (atot)puternici, dar nu a fost şi nu va fi niciodată cu adevărat gata să creadă în Dumnezeul cel Atotputernic. Credinţa de azi în extratereştri e aceeaşi cu a generaţiilor precreştine în zeii politeismului. Fiinţe cu caracteristici de făptură, de creaturi, nu Fiinţa necreată a lui Dumnezeu. Este inutilă discuţia dacă extratereştrii există sau nu. Pentru că tot făpturi ar fi. Iar făptura e limitată în timp şi spaţiu, cu o anumită putere, niciodată atotputernică.

Sunt fascinaţi de extratereştri pentru că, în credinţa lor distorsionată (pe care pretind că nu o au, ci doar "logică pură", ca Vulcanienii din Star Trek) ei speră ca descoperirea extratereştrilor să-i amuţească odată pe credincioşii lui Dumnezeu, fie "dovedind evoluţia", fie chiar din gura lor extraterestră (ceea ce ar fi spectaculos).

Nu ascultă profeţiile, nici pe cele vechi, cu atât mai puţin nu le pot recunoaşte pe cele noi. Nu pot deosebi duhurile. 

Pr. Serafim Rose (unul dintre ultimii profeţi) a definit "religia viitorului", menită să înlocuiască creştinismul. Şi avea de toate în ea, chiar şi o falsă imagine a creştinismului, reîncarnare, extratereştri... Dar cunoaşteţi această fabricaţie New Age, pentru că i se face reclamă din greu....

Revenind pe Pământ, Pr. Zosima Pascal a scris "Sfârşitul omului", o colecţie de profeţii vechi şi noi, toate autentice, în armonie una cu alta. El a trăit la M. Athos şi a publicat cartea la Mănăstirea Neamţ (1905). Nu veţi găsi altundeva profeţiile pustnicului Grigorie la 1868, în pustiul Iordanului, către Sf. Nifon de la Prodromu. Printre altele, acesta scrie: "Al 3-lea: Am văzut căruţe de lemn, cu cai de lemn, fără alt material, mergând. Şi mi s-a grăit că este sfârşitul la tot meşteşugul, după cum zice proorocul Daniil: ,,Când se va înmulţi mintea, atunci va veni sfârşitul." Căci vor ieşi maşinării încât şi prin văzduh vor zbura. Al 4-lea: Am văzut cerul plin de păsări zburitoare, care îi vor mânca pe oameni de vii. Şi vor fi acestea după cum zice Proorocul Iezechil." (Credinţa Strămoşească, 1998, p. 97).

Trăim acele timpuri. Maşinării autonome care  nu au nevoie de cai vii ca să se mişte, ci dar materialul din care sunt făcute. "Păsări" zburătoare, adică avioane, care conţin oameni înăuntrul lor.

Mintea şi puterea omului au crescut. Iar ei consideră că atât e de ajuns pentru a numi omul drept dumnezeu autonom. Ca întotdeauna, standarde scăzute pentru cel mai înalt nume: Dumnezeu! Iar standardele sunt intenţionat scăzute, ca să ne fie şi mai greu să gândim la Dumnezeu aşa cum se cuvine.

Dumnezeu e MAI MULT şi DINCOLO de creatură.

Scriam, într-un articol despre opera Sf. Vasile cel Mare (în engleză în original):

"Nu a existat nici materie preexistentă, nici lume coeternă cu Creatorul [1]. A presupune că materia însăşi ar avea puteri creaţionale ar fi o altă formă de idolatrie. A gândi că lumea materială se explică prin ea însăşi este un alt mod de închinare la Pământ şi la Soare. Un asemenea transfer al atributelor divine de la Dumnezeu la lumea creată lasă lumea într-o derivă existenţială, fără niciun rost. [2]

[1] FC 46 (Homilies 1: 3; 2: 7), 6-8, 32-33. See PG 29, 9 - 12A, 44C - 48B; PSB 17, 74, 93. Cf. Sf. Ioan Gură de Aur [St. John Chrysostom], Omilii la Facere [In Genesim], (Homily II, 2), vol. 1-2, trans. Pr. Dumitru Fecioru, vol. 1 (Ed. IBMBOR, 2003-2004), 16. Teofil al Antiohiei, Cartea a doua către Autolic, X, in Apologeţi de limbă greacă, trans. Pr. Prof. Dr. T. Bodogae, Pr. Prof. Dr. Olimp Căciulă, Pr. Prof. Dr. D. Fecioru, (Ed. IBMBOR, 1997), 399-400.

[2] Cf. Owen Flanagan, The Really Hard Problem. Meaning in a Material World (London-Cambridge: The MIT Press, 2007), 183-219." (Cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu, p. 313)

Lumea de astăzi se află în idolatria descrisă. Societăţile omeneşti nu îşi recunosc miturile fundamentale ca atare, întrucât acelea sunt explicaţiile pentru care în acel grup uman există consens. Doar deschiderea spre Revelaţie, ieşirea omului din bula lui autonomă, autoizolantă, spulberă toate miturile, idolii mentali. "Ştiinţa" nu poate să ne elibereze, pentru că este tot a omului autonom, care "ştie el mai bine" decât Dumnezeu. Toată cosmologia modernă e de fapt un mit, care îl înlocuieşte pe Dumnezeu cu materia.

Aşadar, ÎN CE FEL DE DUMNEZEU CREDEM? 

Pentru că, întrucât Dumnezeu e ATOTPUTERNIC, toată cosmologia modernă e o gângureală fără nicio bază. Sau omnipotenţa materiei îl exclude pe Dumnezeu, cum a făcut Laplace. Tertium non datur. 

Teologii ar trebui să nu cedeze şi să nu accepte cosmologia modernă, împotriva oricrui ridicol stârnit împotriva lor de consensul academic aflat de fapt fără argumente reale. Pentru că în momentul în care teologii acceptă Big-Bangul, ei admit că materia a construit lumea condusă doar de forţele sale intrinseci. Oricum, "Ştiinţa" nu poate dovedi apariţia lumii doar în baza proprietăţilor materiei. Dimpotrivă, ori de câte ori discuţia ajunge în acest punct crucial, auzim doar gândureli jalnice şi scuze în loc de explicaţii.

Înfruntarea ridicolului pentru Hristos e şi mai onorabil şi mai corect, iar pe termen lung câştigătoare. Onorabil - pentru că nu aruncăm mărgăritarele porcilor. Nu coborâm teologia la nivelul ştiinţei naturale, cum din păcate au făcut-o, în crescendo, scolasticii apuseni după Schisma din 1054.

"Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi." (Matei 7,6)

De aceea Biserica Catolică s-a opus la început vehement teoriei lui Darwin, dar apoi Pierre Teilhard de Chardin a făcut aggiornamento pentru ei, iar acum întreaga lor congregaţie pluteşte pe valul evoluţionist, care are dedesubt curentul cosmologiei moderne. Acelaşi compromis între Dumnezeu şi evoluţie a fost făcut mai devreme de către evreul Henri Bergson (L'Évolution créatrice 1907). 

Enciclica Humani generis (Papa Pius XII, 1950) deja nu mai condamnă explicit evoluţionismul, admiţându-i posibilitatea. Papa Ioan XXIII a avertizat comunitatea catolică împotriva ideilor lui Chardin (1962), dar el nu a fost pus în Index Librorum Prohibitorum (Indexul Cărţilor Interzise). Cardinalii Henri de Lubac şi Joseph Ratzinger (viitorul Papă Benedict XVI) l-au susţinut pe Chardin. Urmând sfatul cardinalilor Casaroli şi Franjo Šeper, Papa Ioan Paul II a menţinut avertismentul împotriva lui Chardin. Papii Benedict XVI şi Francisc au susţinut şi promovat învăţăturile lui Chardin. Dar la sfârşitul sec. XX evoluţionismul era oricum deja dominant în teologia catolică. Îmbrăţişarea evoluţia dirijată este modul catolic de a se căi pentru sângele vărsat de Inchiziţia sa. De la o extremă (contra ştiinţei) la alta (sucombarea înaintea a tot ce propune ştiinţa materialistă).

Protestanţii au avut un raport mai variat cu evoluţionismul decât catolicii. Tendinţa era aceeaşi, ca şi în lumea ortodoxă, de la negare la acceptare. Dar, spre deosebire de catolicism, această tendinţă a fost oprită în cea mai mare parte a protestantismului, precum şi în miezul Ortodoxiei. 

• "Teologul prezbiterian Charles Hodge, în cartea lui Ce este darvinismul? (1874), argumenta că selecţia naturală este inacceptabilă pentru că contrazice direct credinţa într-un Dumnezeu bun şi atotputernic. Alţi teologi, însă, precum ministrul congregaţionist Henry Ward Beecher, au încercat să creeze o apropiere între gândirea evoluţionistă şi creştinism, argumentând că evoluţia este, pur şi simplu, metoda de creaţie a lui Dumnezeu." (David Masci, The Social and Legal Dimensions of the Evolution Debate in the U.S., February 4, 2009, Updated February 3, 2014)

• "un mare număr de autori şi oratori creştini, inclusiv faimosul evanghelist şi misionar din Chicago, Dwight L. Moody, au început să vitupereze împotriva darvinismului, ca o ameninţare la adresa adevărului biblic şi a moralităţii publice." (ibid.)
• "Not surprisingly, the issue became a mainstay for Protestant evangelists, including Billy Sunday, the most popular preacher of his era. "I don't believe the old bastard theory of evolution," he exclaimed during a 1925 revival meeting in Memphis, Tenn. "I believe I am just as God Almighty made me," he said. But it was William Jennings Bryan, a man of politics, not the cloth, who ultimately became the leader of a full-fledged national crusade against evolution." (ibid.) 

Şi aşa mai departe.

Cât despre eşecul constant al creştinilor împotriva evoluţiei în curţile de judecată din SUA, nu ar trebui să fie nicio surpriză. De vreme ce oamenii moderni şi-au dorit STAT SECULAR, nu este nicio mirare că acesta apără singura EXPLICAŢIE HOLISTICĂ SECULARĂ (= cosmologia modernă + evoluţia biologică). Constituţia Americană (una dintre cele două cele mai explicit seculare, alături de cea Franceză) interzice atât oprimarea cât şi susţinerea RELIGIEI. Aceasta, în teorie, pentru că în practică, ori de câte ori RELIGIA jenează situaţia SECULARĂ din SUA, RELIGIA este penalizată, dar NICIODATĂ INVERS. Judecătorii i-au respins mereu pe disclaimeri, sub pretext că RELIGIA (şi, sub nicio formă O ANUMITĂ RELIGIE - Creştinismul) nu ar putea primi susţinere preferenţială din partea societăţii. Dar aceiaşi judecători sunt opriţi, de LEGEA SECULARĂ, să vadă că RELIGIA (şi mai ales Creştinismul conservator) a fost deja oprimată, respinsă legal, şi în favoarea vederii materialiste. Acum judecătorii sunt ţinuţi să nu favorizeze RELIGIA, dar nu a fost o problemă când RELIGIA A fost oprimată în favoarea punctului de vedere opus, SECULAR. Curţilor de justiţie nu ar trebui să le fie permis vreodată să emită judecăţi asupra Ştiinţei şi Religiei, pentru că decizia din curţi previne dezbaterea liberă viitoare, în probleme deasupra minţilor qoricăror membri ai oricărui tribunal compus din fiinţe umane. 

Asemenea probleme întrec competenţa oricărui tribunal. De vreme ce Ştiinţa şi Religia abordează cele mai înalte preocupări ale minţii umane, alegerea curriculei, ca şi cea a opiniei, ar trebui lăsate complet liber, fără interferenţa politicului sau chiar a sistemului juridic. SUA şi alte state SECULARE comit o continuă discriminare împotriva RELIGIEI, nu prin metode medievale, ci prin excluderea a priori a non-evoluţoniştilor, îndeosebi din domenii cheie unde ar putea combate ştiinţific această teorie, dar de asemenea adânc în sistemul educaţional.

In what God do we believe? "Πιστεύομεν εἰς ἕνα Θεὸν Πατέρα παντοκράτορα..." = "We believe in one God, the Father Almighty..." În the Romanian translation of the Nicene-Constantinopolitan Creed we say "All Keeping", but Παντοκράτωρ means "Almighty". 

From the Holy Scripture to the Creed, at the Holy Fathers, in the "Orthodox Confession" (= our Catechism, written by Petru Movilă, the Metropolitan of Kiev, sanctioned by the Council of Iaşi 1642 and Constantinopol 1643, augmented in "The Orthodox Teaching of Faith", with the blessing of Patriarch Justinian), and in dogma textbooks (cf. Pr. D. Stăniloae), the first divine atribute is the OMNIPOTENCE of God.

We see, nowadays, how man becomes mighty. Not Almighty, which he never could, but stronger and stronger, faster and faster.

Nevertheless, we DON'T truly believe in the omnipotence of God. Our faith is weak. If it would be as a grain of mustard...

The world is ready to believe in (al)mighty aliens, but it wasn't and it will never be completely ready to believe in the Almighty God. The today belief in aliens is the same with that of the pre-Christian generations in the gods of the polytheism. Beings with features of creature, creatures, not the uncreated Being of God. The discussion if aliens exist or not is pointless. Because they would be still creatures. And the creature is limited in time and space, with a certain power, never omnipotent. 

They are fascinated by aliens because, in their distorted belief (which they pretend they don't have, but "pure logic" as the Vulcans in Star Trek) they hope discovering the aliens would somehow silence the believers of God, either "proving evolution" or even by their own alien mouth (which would be spectacular).

They don't listen to the prophecies, not the old ones, and even less they could recognize the new ones. They can't distinguish the spirits. 

Fr. Seraphim Rose (one of the latest prophets) defined the "religion of the future", which is meant to replace Christianity. And it had everything in it, even a false image of Christianity, reincarnation, aliens... But you know this New Age concoction, because it's heavily advertised....

Coming back on Earth, Fr. Zosima Pascal wrote "The end of man" (in Romanian), a collection of prophecies, old and new, all authentic, in harmony one with another. He lived at Mt. Athos and he published his book at Monastery Neamţ (1905). You will not find anywhere else the prophecies of the hermit Grigorie, in 1868, in the Desert of Jordan, written to St. Nifon of Prodromou. Among others, he wrote: "The 3rd: I saw wooden chariots, with wooden horses, whithout other material, walking. And it was said to me that this was the end of all craft, as the prophet Daniel said: "When the mind will grow, then the end will come." Because they will come out machineries which will even fly into the sky. The 4th: I saw the sky full of flying birds, which will eat men alive. And these will be as the prophet Hezechia said." (ed. 1998, p. 97).

We are living those times. Autonomous machineries that don't need alive horses to move, but only the material of which they are made. Flying "birds", as plains, that contain people inside.

The mind and power of man have grown. And they think this is enough to name man as an autonomous god. As always, low standards for the highest name of all: God! And the standards are intentionally low, to make it even more difficult for us to think of God properly.

God is MORE and BEYOND creature.

I was writing, in an article about the work of St. Basil (in English in original):

"There was neither preexistent matter, nor a coeternal world with the Creator [1]. To suppose that matter itself would have creational power would be another form of idolatry. Thinking that the material world explains through itself is another way of worshipping the Earth or the Sun. Such a transfer of divine attributes from God to the created world leaves the world in an existential drift, without any meaning. [2]

[1] FC 46 (Homilies 1: 3; 2: 7), 6-8, 32-33. See PG 29, 9 - 12A, 44C - 48B; PSB 17, 74, 93. Cf. Sf. Ioan Gură de Aur [St. John Chrysostom], Omilii la Facere [In Genesim], (Homily II, 2), vol. 1-2, trans. Pr. Dumitru Fecioru, vol. 1 (Ed. IBMBOR, 2003-2004), 16. Teofil al Antiohiei, Cartea a doua către Autolic, X, in Apologeţi de limbă greacă, trans. Pr. Prof. Dr. T. Bodogae, Pr. Prof. Dr. Olimp Căciulă, Pr. Prof. Dr. D. Fecioru, (Ed. IBMBOR, 1997), 399-400.

[2] Cf. Owen Flanagan, The Really Hard Problem. Meaning in a Material World (London-Cambridge: The MIT Press, 2007), 183-219." (Cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu, p. 313)

The present world exists in the described idolatry. The human societies don't recognize their fundamental myths as such, because they are the explanations for which in that human group there is cosensus. Only the opening for the Revelation, man getting out from his autonomous bubble, which is self-insulating, dispels all myths, the mental idols. "Science" can't free us, because it belongs to the autonomous man, who "knows better" than God. All the modern cosmology is actually a myth, which replaces Gor with matter.

Thus, IN WHAT KIND OF GOD DO WE BELIEVE? 

Because, since God is OMNIPOTENT, the entire modern cosmology is a mumbling without any basis. Or the omnipotence of matter excludes God, as Laplace did. Tertium non datur.

Theologians should stand their ground and don't accept modern cosmology, against any ridicule, stirred up against tehem by the academic consensus which has actually no real arguments. Because in the moment the theologians accept the Big-Bang, they admit that matter constructed the world driven only by intrinsic forces. However, "Science" can't ever prove that the world appeared due to the properties of matter. On the contrary, any time the discussion gets to this crucial point, we only hear pathetic mumblings and excuses for explanations.

Confronting the ridicule for Christ is most honorable, correct, and, on the long term, winning. Honorable - because we don't throw our pearls to the pigs. We don't lower theology at the level of natural science, as the western scholars unfortunately did, in crescendo, after the Schism in 1054.

"Give not that which is holy unto the dogs, neither cast ye your pearls before swine, lest they trample them under their feet, and turn again and rend you." (Matthew 7:6)

This is why the Catholic Church at first opposed strongly to Darwin's theory, but then Pierre Teilhard de Chardin did the aggiornamento for them, and now their entire congregation surfs on the evolutionary wave, which has underneath the current of the modern cosmology. The same compromise between God and evolution was done even earlier by the Jew Henri Bergson (L'Évolution créatrice 1907). 

The Encyclical Humani generis (Pope Pius XII, 1950) already doesn't explicitly condamn evolutionism, admitting its possibility. Pope John XXIII warned the Catholic community against Chardin's ideas (1962), but he was not placed in Index Librorum Prohibitorum (Index of the Prohibited Books). Cardinals Henri de Lubac and Joseph Ratzinger (future Pope Benedict XVI) advocated for Chardin. Under the advisement of Cardinals Casaroli and Franjo Šeper, Pope John Paul II maintained the warning against Chardin. Both Popes Benedict XVI and Francis supported and promoted Chardin's teachings. By the end of the 20th century evolutionism was dominant, anyway, in Catholic theology. Embracing guided evolution is the Catholic way to repent for the blood spilled by its Inquisition. From an extreme (against science) to the opposite one (succombing to anything that proposes the materialist science).,

The Protestants have a more diverse relationship with evolutionism than the Catholics. The tendency was the same, as it was also in the Orthodox world, from denial to acceptance. But, unlike the Catholicism, this tendency was stopped for the most part of the Protestantism and for the mainstream (Eastern) Orthodoxy. 

• "Presbyterian theologian Charles Hodge, in his book What Is Darwinism? (1874), argued that natural selection was unacceptable because it directly contradicted belief in a benevolent and all-powerful God. Other theologians, however, such as famed Congregationalist minister Henry Ward Beecher, tried to forge a rapprochement between evolutionary thinking and Christianity, arguing that evolution was simply God's method of creation." (David Masci, The Social and Legal Dimensions of the Evolution Debate in the U.S., February 4, 2009, Updated February 3, 2014)

• "a large number of popular Christian authors and speakers, including the famed Chicago evangelist and missionary Dwight L. Moody, began to inveigh against Darwinism as a threat to biblical truth and public morality." (ibid.)
• "Not surprisingly, the issue became a mainstay for Protestant evangelists, including Billy Sunday, the most popular preacher of his era. "I don't believe the old bastard theory of evolution," he exclaimed during a 1925 revival meeting in Memphis, Tenn. "I believe I am just as God Almighty made me," he said. But it was William Jennings Bryan, a man of politics, not the cloth, who ultimately became the leader of a full-fledged national crusade against evolution." (ibid.) 

And so on.

As for the constant failing of the Christians against evolution in U.S. courts, there should be no surprise. Since modern people wanted a SECULAR STATE, there is no wonder that it defends the only SECULAR HOLISTIC EXPLANATION (= modern cosmology + biologic evolution). American Constitution (one of the two most explicitly secular, together with the French one) forbids both supressing or supporting RELIGION. That, in theory, because in practice, any time when RELIGION inconveniences the SECULAR state of affairs in U.S., RELIGION gets a penalty, but NEVER IN REVERSE. The judges rejected all the time the disclaimer's, under the word that RELIGION (and, by no means anyone's PARTICULAR RELIGION - Christianity) can't get preferential support from the society. But the same judges were prevented, by the same SECULAR LAW, to see that RELIGION (and especially conservative Christianity) was already supressed, ruled against and in favor of the materialist view. Now the judges are held not to favor RELIGION, but there was no problem when RELIGION was supressed, in favor of the opposite, SECULAR VIEW. The courts of law shouldn't ever be allowed to express judgement on Science and Religion, because the decision of the court prevents the future free debate, in matters above the minds of any members of any tribunal composed of human beings. 

Such matters exceed the competence of any tribunal. Since Science and Religion address the highest concerns of the human mind, the choice of the curricula as that of opinion regarding them should be let completely free, without interference from the political or even judicial system. U.S. and other SECULAR countries comit a continuous discrimination against RELIGION, not by medieval means, but through the a priori rejection of the non-evolutionaries, especially from key fields, where this theory could be scientifically rejected, and also deep in the entire educational system.